numărul lui Marcel Proust

"Un livre est un grand cimetière où sur la plupart des tombes on ne peut plus lire les noms effacés. Parfois au contraire on se souvient trés bien du nom, mais sans savoir si quelque chose de l'être qui le porta, survit dans ces pages. Cette jeune fille aux prunelles profondément enfoncées, a la voix traînante, est-elle ici? Et şi elle y repose en effet, dans quelle partie, on ne sait plus, et comment trouver sous les fleurs?" (Citations sur A la recherche du temps perdu, tome 7 : Le Temps..)

Este! Curat şi expresiv citat! Mai că aş putea concretiza imaginea. În Père Lachaise i-am văzut tombeau-ul. Peste granitul cenuşiu, cu numele său în groses lettres, cineva scrisese cu pietricele de rău, "à la recherche". Intuiţia lui Proust se adeverise. Cărţile sunt cimitire cu identităţi şterse, dar ideea se întoarce, căci marele vrăjitor al căutărilor transformă cimitirele în cărţi, poate singurul loc unde ar fi posibilă conversia timpului biologic în bucăţi eterogene de eternitate.