Ninge între două virgule de ceară mereu….
De-azinoapte…de când uşile aprige de lemn s-au trântit în vieţi de geamantan…
Degete de lumină nu se mai numără
În curţi de mere coapte….
Ding…dang
Bate osul în piatra uitării…cu trupuri de praf
Ding... dang….
Răspunde vocea ceasului înfipt în peretele iernii!
Şi o ţine aşa…cu ecou de vacanţă până ce iedera
Se-ncovoaie pe trepte,
Până la vise, cu braţe 3D.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire