Azi, toate blogurile sunt ninse. Unele, cutii încăpătoare de carton, altele stilizate, îşi amplifică semnele către lecturi singulare, colective, prietenoase sau încăpăţânate. Zăpada lor se topeşte pe vârful bocancilor, într-o atmosferă identică, sinonimă cu reflexivitatea. Uneori, urma de sanie e mai pronunţată, alteori se lăsă doar adulmecată sub vraful de bune intenţii. Blogurile sunt adimensionale şi, din această perspectivă, se apropie mai mult de poveste, involuntar, prin evocare şi invocaţie. În urma blogului săniuţă, praful magic se risipeşte generos. Strănutul e, aşadar, efectul pentru o cauză misterioasă şi nu e patologic.
