Ubu roi

Uite cum se prabuseste valul crescut aseara din azima unui apostol! Acesti oameni, pe jumatate dospiti in lutul morilor de apa, lasa lucrurile neincepute in urma, in forma unei promisiuni altuistre, gata despicata, gata intarziata in cumintenia libertatii. Noi, oamenii de rand, vrem circ si hrana si uneori regi cu barbi albe, putini nebuni, care sa ne mobilizeze si sa moara, apoi, cu o tirada pe buze, asemenea unor flori de sezon.

Noptilor de castel

Ordinea lumii cade in reflexe de iedera. Sertarele de sticla ale muzeelor se deschid mirosind a praf si creta incalzita de soare. Din pivnita castelului o noapte personalizata se ridica pe bratele spectrelor, bantuind prin seminee. Luna ca o minge imbracata in cauciuc se loveste de zidul indiferentei vizitatorilor, aneantizand un dor romantic concav.

Verbe in nisip

A plecat cu fruntea lasata pe bratul de frunze albe, mari cat podul unei palme, care se descompun la prima atingere. Nu mai e anotimp si nici verb care sa genereze miscare. Orasul e o gara umpluta de oameni adormiti ca intr-o fotografie de epoca. Somnul lor usor imprastie seninatate dar sperie, pe masura ce timpul isi numara, in buzunarul spart, noptile si zilele de veghe continua.

Cuvintele pe care trebuie sa dormi

Sunt alese la intamplare pe corzile de chitara ale somnului. Evidente sunt golurile umplute de absenta lor in comunicarea obisnuita. Frazele nu ajung, alienate in informatii care uita inceputul si sfarsitul zicerii, inutile in forma si continut. Cuvintele pe care trebuie sa dormi afla in ele insele un miez dulce prin vocatia de fruct a lunilor de toamna.

Afise in strada cu numar impar

Deschid ochii larg. Strada se ascunde sub frunzele cazute peste noapte. Pasii au uitat amprentele cauciucate in alt timp, iar trecatorii (rari in orele matinale) parca si-au agatat de trupurile grele aripi butaforice. Nu pot zbura dar ideea in sine e o alta aripa crescuta comic din coltul ascuns al gandului ca totul e posibil. Peste piatra rece a pasajului pietonal doua oglinzi baltesc inecand cerul plumburiu, parte a unui intreg apocaliptic, peste care treci nepasator. Cuvantul toamnei iese din uz, umed si umilit, iar lumea se aduna bolnavicios in colturi barfind, derizoriu, zapada si Craciunul.