sarea din trupuri

Răsare transparent cu umbre de marmură. Simulacru de esenţă, într-un univers cald, tăcut, pasiv. În spate, epuizarea flutură buchete de maci, cu materialitatea-i bucolică. Nici ţipenie de om, pe cărare, la asfinţit. Un ceas de ceară se topeşte în orbite, absorbind la rădăcina gândului fărâmele de speranţă. Timpul zilei s-a întins în şanţuri, cu braţe obosite şi deformate.Cerurile s-au extras din ele însele, succesiv, căutând, năuc, trupuri noi şi vise marine.