la poésie en petites gouttes

La poésie est la prise de conscience de l'essentiel en l'homme, lorsqu'elle est descente du poète vers cet intérieur mystérieux, lorsqu'elle est exercice de connaissance ou exercice spirituel. Enfin, la poésie est une mise à nu de l'être. Et en dénudant l'être, elle abat, elle détruit toutes les superstructures, tous les faux-semblants. Nous sommes un peu comme ces bateaux qui traversent la mer, et qui, un beau jour, doivent passer en cale car sur leur coque se sont fixés des coquillages et des herbes marines qui les empêchent d'avancer.

le temps retrouvé

lumina de ceară

Alunecă peste chipuri, încărcată de zbuciumul clopotelor. Vocile fac nod de rugăciune către scara ce coboară în adâncul sufletului şi aduc luminii căuşe de mântuire. În spatele bătrânului cu ochii plecaţi, icoana se acoperă de tristeţe aşteptând împreunarea palmelor. Un moment, liniştea ascultă la uşa bisericii topirea galbenă a zilei de ceară. Nimeni nu priveşte cu ochiul şi întrebarea e uitată pe un postav întunecat. E târziu şi lumea s-a cernit. Singura culoare deschisă pluteşte în candele. Pe acoperişul lumii a început o ploaie măruntă.