un mănunchi de clipe parfumate

Aşa căuta să-şi vândă marfa neguţătorul de suveniruri. Sintagma era strigată în plină piaţă, dar trecătorii zâmbeau şi treceau indiferenţi. Câte unul mai privea curios cărţile poştale adunate în ghemul de culori, acolo, pe tarabă şi ridica, neputincios, din umeri. Nu că preţul ar fi fost prea mare! Ideea clipelor parfumate era o invenţie supărătoare şi o variantă ruşinoasă de kitch. Cine ar putea spune cum ar arăta un buchet de clipe parfumate? Poate minuscul sau, dimpotrivă, imens cât o grădină publică, în care toţi orăşenii se întâlnesc să-şi reamintească ultimul joc de şah sau ultima iubire.

o babă, două babe...

Hai să ne aşezăm pe scara de la intrare. Uite, ţi-am făcut şi praştia cu gumă latex, iar provizia de pietricele de rău e a ta. Ţi-o dărui! În soare, am omis să-ţi spun, am ascuns două seminţe de bucurie albă. Sper să răsară ceva în două săptămâni, pentru că altfel nu-mi pot ţine promisiunea. Cine m-a pus să visez la cărarea de munte, fără să am în picioare bocancii potriviţi? Eiii...vom vedea soluţia la urma urmei. Să învăţăm, până atunci, ceva din ciorăvăiala babelor de martie. Pe care o alegi? Au început deja să defileze, cu toiagul zgomotos, trântit de asfalt. Ascultă şi numără cuminte: o babă, două babe...până ce primăvara te va mătura înapoi, în cutia ei de fard.