coaching littéraire

În zona francofonă dominantă, c'est à dire în Canada şi dulcea Franţă, se discută, zilele acestea, vitalitatea unei noi meserii. Câţiva manageri consacraţi s-au orientat către zona de interes tip "loisir" a tinerilor, doritori de afirmare literară şi de afirmaţie literară şi au lansat pe piaţă brandul boulot, numit antrenorat lierar. (cel cultural este, probabil, lăsat pe seama educaţiei). Katia Joffo, unul din pionerii acestui demers, invită susţinut, în maniera următoare "Vous écrivez, nous vous accompagnons jusqu'à la publication de votre manuscrit, nous vous trouvons le bon éditeur". Probabil că sentimentul apartenenţei la un grup ideatic numit, până mai ieri, curent literar recidivează acum într-o nouă intenţie conceptuală. S-a aşezat praful (fie el al tobei) peste reprezentările postmoderniste ale egoismului literar ( înţeles că formă de independenţă intelectuală)? Laboratoarele de creaţie s-au devalorizat, raportul general uman - particular a suferit mutaţii în planul ficţiunii literare? Toate aceste întrebări cer un răspuns urgent, altfel realitatea se va lăsa fotografiată şi, Doamne fereşte, vom ajunge toţi scriitori, plătind abonament săptămânal la o sală de antrenorat! (sursa Le monde-livres)

Aller-retour

-Vous avez vu que la littérature est un mélange fastueux de soi-même et du bonheur esthétique... et que le l'équation qui s'appelle talent n'est qu'un laboratoire alchimique du destin. Cette façon de communiquer est-elle, vraiment, un permis de conduire parmi les concepts? Pensez –y pour la prochaine fois en écrivant l'essai sur Voltaire! N'oubliez pas vos copies...j'ai déjà commencé l'évaluation écrite... Ces derniers mots venaient d'une voix épuisée qui tremblait les sons vers les petits visages des ados qui se dépechaient vers la sortie, criant de toute leur force. Moi, je pensais que l'abondance des mots était en vain et que les connaisseurs de ce qui s'appelle esprit encyclopédique ne faisaient que mentir continuellement, dans une époque modene qui hurle son égotisme. A mi-chemin de mon cabinet, l'employée nettoyait la poussière. J'ai salué en hochant la tête mes deux collègues qui m'attendaient, les cigarettes allumées. Et alors, je pourrais dire que la vie se compose des schémas précis d'un aller-retour vers l'école et parfois vers les autres qui, à leur tour, ont pris l'habitude d'effacer la distance entre des syntagmes comme justice, sentiment, regard ou vitesse... Je disais à tous qu'il est encore chaud et que l'automne va rester juste une semaine et que...Oui c'est vrai qu'à ce moment-là j'avais fait une longue pause … et j'avais dit combien d'absurde peut arriver dans un instant...

360 grade Halloween

Ziua de Halloween venise îmbâcsită de prietenie şi dezinvoltură. Sălile castelului cu metereze de malachită înfloreau până noaptea târziu, cu o remarcabilă încăpăţânare, din făclii albe de foc şi umbră. Invitaţii purtau măşti înfiorătoare de care trăgeau mâini deformate cianotice. Balul începuse către orele şase seara, când soarele se-mpiedicase în bălţi de solistiţiu iar lumea gângurea tainic şi înfricoşător blesteme, în curtea cu lămâi a contelui de Vistermaar, fratele bătrânului beţiv. În faţa portalului cineva explica blazonul încremenit din boabe de struguri, căci barocul începea, la acea epocă să devină apanajul curţii, şi o fărâmă aspră de nobleţe, pe care întreaga onorată adunare o subsuma tacit crinului imperial, strălucea glorios ca un tatuaj pe chipul caselor burgului. Primisem camera din spatele curţii, cu interioare reci şi un şemineu în care se aruncau , în absenţa mea, trunchiuri contorsionate de răchită, cu jar incandescent. Pe lada cu veselă de bronz găsisem un costum de pescar, puţin uzat, mirosind a leşie, şi mai încolo câteva năvoade pe care le-am încolăcit, neinspirat, în jurul gâtului şi pieptului. Masca mea era de ceramică albă, mată şi grea, cu un zâmbet ironic, voltairian agăţat în colţul buzei răsfrânte…şi absenţa oglinzilor din camera mă liniştea, incredibil.