Nu cer permisiunea nimănui, mi-am zis, şi am păşit curajos în somnul raţiunii. Sub malul meu de odihnă, o gaşcă de poeţi făcea foc de tabără, lustruind lirele de alamă cu piatra ponce. Am îndurat zgomotul până la obişnuinţă. În stânga stele, în dreapta noapte. Am continuat să merg şi primul gând a fost măgulitor. M-am felicitat atunci când am refuzat biletele la ultimul film al lui Francis Ford Copola, zicând că elementele de butaforie sunt cărate cu spinarea din realitate până în poarta casei mele. Ce bine e să laşi altora dreptul de a face contabilitate! Şi, cum vă spuneam, stelele erau singure pe boltă, iar trecerea mea era ignorată. Ce mai conta o sclipire în plus. Nu mi-era sete, pentru că primăvara era pe sfârşite, iar florile de câmp se treziseră din amorţire. Macii oscilau între aramă şi sânge, de-o parte şi de alta a drumului, iar privirea călătorului se verifica în teoria departelui. Eu şi primăvara eram, atunci, punctele de atracţie din muzeu. Şi Doamne, cum mai veneau stelele să ne viziteze...
Nu cer permisiunea nimănui, mi-am zis, şi am păşit curajos în somnul raţiunii. Sub malul meu de odihnă, o gaşcă de poeţi făcea foc de tabără, lustruind lirele de alamă cu piatra ponce. Am îndurat zgomotul până la obişnuinţă. În stânga stele, în dreapta noapte. Am continuat să merg şi primul gând a fost măgulitor. M-am felicitat atunci când am refuzat biletele la ultimul film al lui Francis Ford Copola, zicând că elementele de butaforie sunt cărate cu spinarea din realitate până în poarta casei mele. Ce bine e să laşi altora dreptul de a face contabilitate! Şi, cum vă spuneam, stelele erau singure pe boltă, iar trecerea mea era ignorată. Ce mai conta o sclipire în plus. Nu mi-era sete, pentru că primăvara era pe sfârşite, iar florile de câmp se treziseră din amorţire. Macii oscilau între aramă şi sânge, de-o parte şi de alta a drumului, iar privirea călătorului se verifica în teoria departelui. Eu şi primăvara eram, atunci, punctele de atracţie din muzeu. Şi Doamne, cum mai veneau stelele să ne viziteze...
