Cele mai interesante momente de sociabilizare se consumă în compartimentul de tren. Un tren care pleacă greoi în miez de zi şi adună, ca un făraş, oameni agitaţi din gări ceţoase. Locurile se ocupă, biletele sunt taxate împreună cu politeţurile conductorului. Privirile aruncate celui din faţa ta se reîntorc aprobator, de parcă ar vrea să afirme ideea că aceeaşi strategie de familiarizare fusese probată cu mult înainte, în situaţii identice. Oamenii vorbesc, se scuză pentru îndrăzneală şi nu se ştie cine trebuie să facă primul pas. Totuşi, dacă vârsta interlecutorului impune, e mai simplu. Păstrezi distanţa, în fraze scurte. Uneori poţi fi şi monosilabic, dar nu la infinit. Până la urmă, dacă drumul e lung, deschizi canale de comunicare şi pactizezi. Un camion pleacă din punctul A, încărcat cu moloz. Trebuie să ajungă în punctul B, pentru a descărca acest conţinut. Întrebare: care este mesajul? Camionul care transporta cu viteză marfa sau marfa transportată? Ei...răspunsul ar fi, în situaţia dată, trenul. Un tren încărcat cu numeroase camioane pline de moloz, purtate în tot atâtea minţi, cu destinaţii superficiale, în raza de întâlnire a călătorului răbdător.
