În muzeul armelor din oraş, puţină lume ştie că etajul al doilea, dedicat, tematic, faptelor lui Napoleon, găzduieşte într-o vitrină modestă, o meşă din săraca podoabă capilară a împăratului. Fapt e că fusese furată, la început de secol 20 şi recuperată, întâmplător, după al doilea război mondial. Cine avusese nevoie de trofeul acesta ridicol? Nu se ştie nici azi. Cu imaginaţie, ne permitem să amintim o sintagmă din rostirea lui de Gaulle, imediat după eliberare, când devenise o modă să comentezi pe marginea "
ruinelor patriotice", într-un context de solidaritate impresionantă.
În muzeul armelor din oraş, puţină lume ştie că etajul al doilea, dedicat, tematic, faptelor lui Napoleon, găzduieşte într-o vitrină modestă, o meşă din săraca podoabă capilară a împăratului. Fapt e că fusese furată, la început de secol 20 şi recuperată, întâmplător, după al doilea război mondial. Cine avusese nevoie de trofeul acesta ridicol? Nu se ştie nici azi. Cu imaginaţie, ne permitem să amintim o sintagmă din rostirea lui de Gaulle, imediat după eliberare, când devenise o modă să comentezi pe marginea "ruinelor patriotice", într-un context de solidaritate impresionantă.
