o babă, două babe...

Hai să ne aşezăm pe scara de la intrare. Uite, ţi-am făcut şi praştia cu gumă latex, iar provizia de pietricele de rău e a ta. Ţi-o dărui! În soare, am omis să-ţi spun, am ascuns două seminţe de bucurie albă. Sper să răsară ceva în două săptămâni, pentru că altfel nu-mi pot ţine promisiunea. Cine m-a pus să visez la cărarea de munte, fără să am în picioare bocancii potriviţi? Eiii...vom vedea soluţia la urma urmei. Să învăţăm, până atunci, ceva din ciorăvăiala babelor de martie. Pe care o alegi? Au început deja să defileze, cu toiagul zgomotos, trântit de asfalt. Ascultă şi numără cuminte: o babă, două babe...până ce primăvara te va mătura înapoi, în cutia ei de fard.