Deschid ochii larg. Strada se ascunde sub frunzele cazute peste noapte. Pasii au uitat amprentele cauciucate in alt timp, iar trecatorii (rari in orele matinale) parca si-au agatat de trupurile grele aripi butaforice. Nu pot zbura dar ideea in sine e o alta aripa crescuta comic din coltul ascuns al gandului ca totul e posibil. Peste piatra rece a pasajului pietonal doua oglinzi baltesc inecand cerul plumburiu, parte a unui intreg apocaliptic, peste care treci nepasator. Cuvantul toamnei iese din uz, umed si umilit, iar lumea se aduna bolnavicios in colturi barfind, derizoriu, zapada si Craciunul.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire