o pagina - un om - o idee

Funcţia literaturii împiedică exprimarea în fraze denotative, chiar şi atunci când lectorul vrea să însumeze idei, prin corespondenţe cu realitatea caldă, impregnată de motivaţiile autorului.Va fi, prin urmare, necesară distincţia între planul ficţiunii şi ceea ce numim receptare cauzală, sprijinită de logica rece, imberbă...Aşa obişnuia să vorbească unul din profesorii mei, celebrul domn S., ale cărui cuvinte mai păstrează şi azi o mireasmă aparte. Într-o amiază de octombrie, am furat din jurnalul său o lectură, deloc superficială.

Iată ce am găsit: "Ceea ce mi se părea atunci tensionat, la nivelul ideii, în spectacolul din faţa catedrei, se năruise în zgomotul soneriei... Câteva feţe de adolescenţi mai ezitau să mişte seriozitatea din locul în care aşezasem discuţia la începutul orei şi lucrul acesta îl acceptam ca pe o convenţie hibridă de nepăsare şi reflex. În faţa cabinetului de filosofie femeia de serviciu ştergea praful de pe rama portretului lui Voltaire, cu timiditate, fără să atingă sticla, fără să-i bage în ochi o cârpă plină de praf... În fond Voltaire era un obiect trecut pe inventarul şcolii iar cine vroia să privească tabloul trebuia să se aşeze în lumina difuză a holului sau din mers, cum vii dinspre biroul directorului adjunct. Colega de catedră aprinsese o ţigară subţire pe care o fofila printre degete vorbind despre vreme. Ochii bulbucaţi sub fruntea ridată vădeau interes dar şi spaima de nu găsi interlocutor... Şi aşa îi fugărea pe toţi în norul de fum ce adăsta peste cuvintele spuse în şoaptă... Am deschis plicul cu subiecte şi am ales la întâmplare unul scris în bold, fără să citesc cu atenţie... Doamna G. mă avertizase să fiu atent la enunţare şi să trec dincolo de formularea impersonală. Textul suport conta. Restul era o cale de enunţare precoce cu stanioluri preţioase... Şi iarăşi mă îneca ţigara uitată în scrumieră şi renunţam să mai vorbesc mişcând capul spre fereastră... Era toamnă şi frunzele se topiseră mai cenuşii ca oricând... pe ferestre şi pavaj. Dacă te uitai la ceas nu vedeai decât o oră continuă persiflatoare în care încremeniseră aşteptările tuturor, nervoase şi neputincioase..." Aici pagina era pătată cu apă de ploaie...