N-am ştiut până azi cât de captivantă poate fi viaţa unui vânzător de ziare, aşezat în ghereta lui, invizibil, semnalând, printr-o voce plictisită, absenţa sau existenţa unui număr recent de publicaţie. Oamenii vin, se apleacă, întreabă şi aşteaptă răspunsuri. Se întâmplă să ceară ţigări sau chiar focul unei brichete. Doamnele tuşesc înainte de a zâmbi, cele tinere îşi trec mâna prin păr, domnii salută său intră nepoliticos în vorbă…Apoi ghereta cu ziare se mută în alt cartier împreună cu aceleaşi gesturi, aceleaşi guri în deschizătura ghişeului, cu tot cu informaţie şi zgomot de tramvaie. Seara cineva deschide cu gestul timid uşa gheretei, de teamă să nu întoarcă pe dos mersul firesc al lucrurilor, apoi o închide reţinut. E timpul să-ţi destrami visul, cititorule, căci, în dimineaţa aceasta, lumea începe să devină nerăbdătoare, în faţa chioşcului tău de ziare. Hai...ridică ochii şi răspunde...
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire