E o chestiune personală, în cel mai fluid înţeles al termenului. Unii intră încălţaţi cu boncancii grei de zăpadă, alţii părăsesc spaţiul în care au visat, trântind uşa în urma lor. Totuşi, locul comun al tuturor prezenţelor (infame sau eroice) este copilăria. Ce preţioasă pare a fi dunga de indulgenţă pe care nu obosim să o marcăm la frontierele universului individual, prin imitaţie! Aşa ne-am obişnuit să cantonăm nostalgii şi să credem că nimic din ceea ce a fost nu se va mai repeta. Cam obtuz unghiul de vedere!
La ferestrele vagonului în care ne-am urcat a început să ningă şi se aud colinde. Toate uşile se deschid molcom. Ieşiţi sau intraţi, oameni buni?
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire