demitizarea lui Robinson

În acest interval de timp, SMS-ul înlocuise cu succes răvaşul din sticla lăsată în deriva oceanului, porumbelul călător şi chiar telegraful. Robinson, căzut din cartea lui Defoe, făcea plajă pe insulă, printre pet-urile de bere, cu etichetele putrezite. Din când în când, privirea sa resemnată ştergea orizontul ca o batistă folosită prea des, în timp ce turiştii veniţi să-l vadă, făceau semne cu mâna de pe cargourile de oţel. În celălalt colţ al insulei, Vineri se maturizase. Îi crescuse barba iar ochii se înroşiseră de băutură şi nesomn. Telefonul mobil stătea aruncat într-un bocanc a cărui talpă se uzase, înţepată de stâncile ascuţite. Mesajele scrise intrau frecvent, semnalând curiozitatea turiştilor. De pildă, în ultimul mesaj, cineva dorise să afle cu ce parte a corpului încep canibalii ospăţul...