despre ploi

Picăturile, cu degete ascuţite şi lichide, strecoară în lut şi respiraţie o idee simplă despre identitate. Este seară, apoi noapte şi dimineaţă. Cineva face şi desface, jucându-se de-a geneza. La început a fost aşteptarea, acoperită de mările braţelor întinse. Şi, pentru că nu puteau stărui în viaţă cu eternitatea în desagă, mările au primit în dar o pereche tânără de ploi. Aşa a fost la început... Astăzi, braţele au dispărut din oceane şi s-au mutat pe străzi. Geneza a devenit capitol într-o carte Sfântă, iar ploile bătrâne se aruncă pe parbrizele comode ale secolului 21, cu indignare. Parcurile de la fereastra camerei mele se înghesuie într-un gând trist despre toamnă şi mi se pare zadarnic efortul de a cumpăra, astăzi, flori de primăvară.