anima, animae

În centrul luminii se afla un punct de plecare. Rotund, ca o şaibă, apoi cât o roată cu spiţe şi, la sfârşit de tot, ca o gară de provincie. În acest spaţiu, aşteptarea e o stare de fapt. Nu se ştie cât şi unde va duce drumul şi, mai ales, dacă trenul de epocă va sosi la timp. Acolo, în acel punct de lumină, se întâlnesc oamenii de tot soiul, cu sau fără tichii de mărgăritar, păzind bagaje grele, ticsite de vise şi speranţe. Nu am auzit încă şuieratul locomotivei dar văd cum se încolonează cuminţi, la rând, chipurile lor surâzătoare. Acest spaţiu misterios a fost localizat prima oară de Voltaire, care şi-a trimis un personaj feminin, tânăra Zaire, să aducă romantismul în cupa de cleştar a începutului de secol.