coduri

Nu poţi pleca din paginile cărţii pe care ai început-o, aşa, fără să motivezi. O mare capcană stilistică te paşte de la începutul lecturii. Nu poţi nega ceritudinea. Totuşi, plăcerea şederii într-un astfel de spaţiu univoc ( falsă satisfacţie, dar cel puţin asumată) se datorează codurilor. Uneori lacătele cad sub prima rotire a cheii. Alteori, ruginite şi încăpăţânate, verigile de metal rămân nemişcate. Atunci, din adâncul infidelităţii tale de lector scoţi la lumină o cheie universală, codul magic al miilor de posibilităţi de combinare a sensurilor. În consecinţa acestei revelaţii să aşezăm identitatea unică a prezenţei noastre spirituale şi să spunem că am mai învăţat ceva.