dincolo de rotirea toamnelor

Ziua şi-a văzut de drum. Nu a mai întrebat nimic şi nici răspunsuri nu a primit. Cald, ceţos şi banal şi-a încărcat umbrele în faţa serii. Cele câteva evenimente ar fi putut intra în capul de afiş al conjugărilor la imperfect, însă lungul drum se recolta în obsesii mărunte, în grabă castanilor din parc şi ridurile dimineţii. După încă o rotire, toamna şi-a adus ploile în pupile de plastic, artificial, ca o vedetă, căci stăpânirea sa a zvonit mândrie la curţile împăraţilor, între clipe cu miros de mere coapte.