O stradă poartă cu sine trupurile firave ale oamenilor de azi. O piaţă veche, cu fântânile arteziene dezafectate, e plină de umbre. Aici, timpul uită mereu să-şi ducă povestea până la sfârşit. Începe mereu cu o frază răguşită, apoi se pierde în drumul dintre intrigă şi punctul culminant. Lumina cade oblic pe rufele întinse la uscat, fascinând turiştii prizonieri, în timp ce navele sosite din celălalt colţ al lumii descarcă mărfurile sigilate în poarta Barcelonetei.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire