( azi + ieri ) x ego = umanitate

Ceea ce contează este definit, adeseori, prin ceea ce reprezentăm lumii, pe o scenă improvizată. Spectacolul, indiferent de lungimea actelor sau tensiunea acumulată dramatic în replici, devine, surprinzător, cartea de vizită pe care o întindem prietenos interlocutorului, privindu-l în ochi. E acesta un gest păgubos pentru virtute? Heidegger rezolva ecuaţia de mai sus prin constanta generalităţii umane: ceea ce suntem noi prin zone bântuite de individualitate ar trebui să fie în mod necesar valabil pentru cel puţin două alte conştiinţe. Eu, însă, consider mai profitabilă ( social şi psihologic) exploatarea ideii de unitate în diversitate. Altfel spus, respectăm individualitatea cuiva prin acceptarea faptului că este diferit de noi şi, simultan, că aceasta seamănă, enorm, cu intenţiile noastre adormite undeva în camera de aşteptare a actului voliţional.