Lumina acestei zile narează la persoana a III-a o poveste cu frunze şi ploi.Verbele se scutură de brumă, bucăţile de cer îngheaţă în rutina gradelor celsius care urcă şi coboară o scară, boscorodind. Soarele, şi el tembel, matură curtea plină de nervi, cu şapca trasă pe ochi, zgribulit, cu o mătură hârşâită. Foile zboară de pe masă, de teama stiloului demodat şi se autopixelează în clipita flămândă a laptopului, fără a fi scrise de o mână de om. Una zice către toate paginile nescrise: dacă speraţi să ajungeţi vreodată ceva, întindeţi-vă trupul pe această idee, acum, în dimineaţa zilei de 11 noiembrie...chiar acum.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire