balada ciobanului creol

Pe-un picior de plai,

Pe-o umbră de nai,

Iată vin spre cale
Doi munţi albi de soare
Să ne primenească
Eprubeta flască,
În care trăim,
Şi ne păcălim.
Cutume amare,

Cu doi munţi de soare,
Cu ciobani creoli,
Stăpânind trei poli,
Unul peste frunţi,
Altul peste munţi,
Şi-altul între punţi.