Românul asezonează nativ. Viitorul său are o perspectivă agricolă, adânc brăzdată într-o fiinţare istorică, în care totul se promite şi se visează, cu cel puţin două secunde înainte de colaps. E vorba de colapsul şi marasmul social, fiindcă moralitatea, plină de cicatrici , stăruie preţ de o întreagă istorie. De câte ori nu am auzit propoziţia " Începutul începe cu sine povestea."? Astăzi, lucrurile au albia lor cuminte, aşezată, independentă. Mergem la meetinguri, fluturăm steaguri, dar nu uităm să trecem, să aprindem o lumânare la biserică. Conştientizăm un egoism temperamental, pe care alte popoare (cel francez, par exemple!) l-au transformat, demult, în naţionalism. Furăm căciula altora, şi culmea, ştim să o purtăm ţanţoş pe frunte, de parcă ar fi a noastră. Ceea ce e bine, însă, la marginea acestui şanţ de Europă, este atemporalitatea şi reprezentarea atipică. Haideţi, doară (vorba cronicarului), să aruncăm căciula în câini, că-i a noastră au ba, şi să ne veselim, primitiv, cu bere şi mici. Asta e soarta şi astea sunt vremurile!
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire