Chestie importantă să stai pe vine în lan şi să faci, disperat, semne cu batista roşie, tuturor avioanelor care îţi survolează creştetul. Nu e indicat să urli, pentru că , în jurul tău spicele te asurzesc de atâta linişte. Mai degrabă înveţi să poposeşti, asemeni niponilor miniaturişti, pe o boabă de secară, unde (elocvenţă să fie?) încap toate reperele nearticulate ale imnului naţional. Veghea are rostul ei, aşa cum e ea, cu dinţii tociţi, ca o fiară agresivă din revistele de benzi desenate. Ea e singulară şi completă în imensitatea lanului, un spaţiu figurant prin definiţie, o calmă obsesie a anexelor, într-o epocă trasă la chip, care îşi obligă prezentul să întindă mâna de milog pe la colţuri de străzi. Uneori, aşa pe vine, în mijlocul boabelor de secară, priveşti stupid în jur, vrei să faci un pas la stânga ori la dreapta, dar hora se leagănă fără tine. Visezi donquijotesc la o moară, căci boabele din spic nu se plimbă în diligenţe decizionale. N'est pas?
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire