Muzeul s-a închis. Ultimii vizitatori au desfăcut lanţul de cânepă sub atenta supraveghere a paznicilor şi au păşit în curtea întunecată. Două voci înregistrate anunţau la secundă programul instituţiei, în interiorul câmpului magnetic activat pentru detectarea mişcării. În sala expoziţiei digitale, computerele intraseră în stand by, iar fascicolele laser luminau podeaua, portocaliu. Sala invenţiilor era animată de iluzia unei oglinzi refractare, care inregistrase chipurile vizitatorilor de peste zi, într-un mod bizar. Fonoteca era, în schimb, tăcută. Podeaua albastră, copertată cu straturi cauciucate, ducea către urna capetelor de păpuşi. Aceasta strălucea aluziv în faţa privitorilor, fiind considerată un monument de artă modernă, ce răspândeşte şocuri neuronice în părţile moi ale conştiinţei. În sfârşit lumina se stinse, iar ultima sursă de zgomot (sunetul clipocit al alarmei activate) dispăruse superficial în bezna holului. În biroul vânzătorului de tichete, un sacou vişiniu îşi târa mâneca pe podea. Fascicula de scanare o trecuse în revistă calm, apoi se întoarse neîncrezător, pentru o nouă analiză. Atunci se declanşă generatorul pentru a suplini efortul de energie, pentru că în haina contorsionată se odihnea un trup imobil, sidefiu.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire