Imprimăm discuri imaginare la marginea de şanţ a Europei. Despre popoarele obosite de obsesii şi rimeluri temperamentale nu vorbeşte nimeni. Clădirile de sticlă de la Strasbourg şi Bruxelles şi-au oprit aerul condiţionat al bunăstării, iar scaunele albastre cu spătar dau voturi secrete pe bandă rulantă. Toată lumea aşteaptă ninsoarea, steagurile au îngheţat, fluturii de zăpadă au aripi dar nu au vânt iar în casa de protocol de pe rue du Conseil, cineva vorbeşte la telefon. Se vede prin fereastra mată doar profilul. În cealaltă casă de protocol, pe rue Shumann, un burghez bruxellois se agită, în timp ce zgomotul tacâmurilor ciocnite cheamă la cină. Afară, în curte, doi muncitori de la o firmă de electricitate scot din garajul europarlamentarului o instalaţie de iluminat şi măsoară bradul drept din curte. În ţara natală a acestuia, în acelaşi timp, un gospodar leagă câinii. E deja întuneric pe la ceasurile 16.00. Se opreşte între cei doi salcâmi, scoate o ţigară şi priveşte gerul lucios, învelind stelele. Câinii schelălăie a prietenie, iar omul nostru oftează...în copilărie, cineva îi vorbise despre Europa, fata aceea răpită de taurul zeu şi batjocorita...sărmana de ea...
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire