Ciudată pasiune. Nu am reuşit să înţeleg de ce adunase în raftul de sticlă al sufrageriei atâtea obiecte cu aceeaşi destinaţie. Atunci am întrebat. Mi s-a spus că fiecare ceaşcă are rostul ei. Se bea ceai, cafea, lapte, chiar supă şi suc de fructe şi legume. Pentru mine, însă, vasele semănau. Distincţia colecţionarului mi se părea inutilă şi absurdă, pentru că aceste obiecte banale îmi aminteau că (zilnic) trebuie să (în) făptuiesc o rutină. Gazda mea, aşezată pe canapeaua comodă, admira ore în şir colecţia de căni, fără să insiste prea mult asupra musafirului. Lumea ei se construia din porţelan, argilă, vopsea şi formă. Porţelanul, argila şi forma altora? Hmmm...probabil se conţineau în ideea fixă despre aceste obiecte.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire