Poate să înceapă, pretenţios, cu un nume de prieten, sau cu două (de ce nu?), apoi continuă, asemeni unei străzi şubrezite, cu anii trecuţi, cei mai vechi de 10 rotocoale terestre orbitale. Apoi, să nu uit de ridicolul situaţiei în care fusesem aşezat vara trecută, când a trebuit să plătesc de două ori un bilet de avion, pentru că uitasem paşaportul pe noptiera de nisip a Barcelonei! Păi da, să mai gândesc un pic! Mănuşile sunt pe listă, oamenii sunt şi ei, visele roase de molii sunt şi ele, a mai rămas şemineul afectiv din ceramica anilor '70 şi sticla de Chardonnay începută, din care se bea un strop la fiecare explozie de artificii..... În timp ce nota atent în agendă, cu pixul gelatino no.34/102, marcă singaporeză, personajul nostru este nevoit să răspundă la telefon. De fapt, trebuie să spunem că portabilul sunase fără încetare 2 minute. La celălalt capăt al firului, un prieten alpinist (pare-mi-se Domnul Y.), extrem de iritat, îl anunţase să nu uite să renunţe şi la ceasul de mână, pentru că, sus în creasta muntelui, zicea el, viaţa nu mai e timp ci floare sau curcubeu sau vânt, sau nor...
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire