Recitesc zilele acestea "Jurnalul lui Mihail Sebastian". Fascinant omul, epuizat artistul. Acesta din urmă se ambiţionează în observaţii de amănunt prilejuite de audierea unui concert de Mozart pe disc. Notaţiile de acest tip trădează fiinţa, imprevizibilele ei adâncuri, lăsate pradă curiozităţii amatorului de indiscreţii. Jurnalul repetă obsesiv interesul lui Sebastian pentru audiţiile de la Stuttgart. Cunoaşte repertoriile, le notează, le judecă şi exclamă:
„[18 iunie 1941]
Stuttgart este de altfel cel mai european dintre posturile germane. Noaptea, după 1, ascult de acolo muzică, totdeauna bună. A fost, nu de mult, o seară Prokofiev spre uluirea mea, căci aproape în acelaşi timp dl. Goebbels declara la Berlin că muzica modernistă este o invenţie bolşevică şi trebuie prin urmare exterminată. Aveam impresia că a asculta de la un post nazist concertul pentru pian şi orchestră al lui Prokofiev era un act de dizidentă spirituală. Încerc şi eu să pun puţină ordine în Europa cu aparatul meu de radio. E o împărăţie de care dispun." Superbe sensuri, in paginile unui intelectual evreu!
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire