Există un loc, în Nordul Franţei numit Giverny Vernon. Aici bătrânul Claude Monet, atins de cataractă, aproape orb, îşi amenajase o proprietate, cunoscută azi sub numele de pays des impressionnistes. În jurul localităţii gravitează pictorii de azi, zilieri bărboşi cu tubulrile de pastă şi pânze miniaturale aruncate în lumina zilei, copiind epigonic tehnica maestrului. Nu vorbesc despre stilul artistic perfecţionist. Acesta lăsă de dorit (a se vedea obiceiul artiştilor parisieni din Place du Tertre, cartierul Montmartre). Prezenţa lor, însă, în locul potrivit, la intervalele paisibile ale zilei se substituie ideii de artă şi întreţine vie imaginea prăfuită a unei Şcoli de pictură, peste care s-a aşezat praful celor 100 de ani. Astfel, localitatea înflorită a lui Monet, plină până la refuz de turişti, se înfăşoară în culoare şi căldură, printre câmpurile de maci roşii, cu pictori pelerini. Ceasul de mână (un Swatch oferit cadou în iarna lui 2006) imobilizase secundele prizoniere, în cuşti de memorie afectivă. Citesc înscrisurile comemorative de pe zidul primăriei şi nu-mi vine să cred cum poate, încăpăţânata artă să eternizeze un spaţiu inefabil!
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire