Fiecare avem o lume de rezervă, pe care o utilizăm sau nu în situaţia decontului social. Adică, trebuie să recunoaştem, se prea poate întâmpla să ajungem la saturaţia lumii reale şi să facem din propria noastră rezervă afectivă (mai ales) sau cognitivă o situaţie de viaţă. Lumea ta de ieri e o solicitare continuă, un efort de întoarcere către memorie, după principiul lui déjà vu. Cui nu i se întâmplă? Unii rămân prizonieri în acest univers, alţii îşi definesc caracterul prin intermediul său, alţii solicită claustrarea între aceste hotare, imperativ date prin vârstă sau patologie. E fascinant să ai trecut. E dureros să nu poţi conta pe experienţa trăită, după cum e revoltător să te autoiluzionezi. Oricum am întoarce-o, trebuie să înţelegem că, undeva, timpul e prieten şi duşman. Figură de stil? Probabil certitudine. Extrag un radical din ziua de ieri, cum fac de fiecare dată, şi vă îndemn să vă întoarceţi mai des către voi înşivă, prieteni!
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire