Evenimentele adună o vamă din fiecare căuş al zilei epuizate. Sunt fire dintr-o ţesătură fragilă, desprinse provocator, de care te poţi prinde cu uşurinţă. Ghemul se desfăşoară cuminte şi fără greşeală, firul trăieşte experienţa gravitaţiei şi devine labirint. Ieri a fost o zi strălucitoare, traducând în sincronie o poză cu prieteni: oameni despre care taci şi pentru care vorbeşti, în care priveşti, fiind privit, locul în care verbul încălzeşte şi adjectivul strănută. M-am reflectat incredibil în chipuri şi în pahare, am născocit şi am fluturat steaguri de mătase deasupra meselor. Spre seară eheee... am înţeles că primăvara e mai aproape, iar timpul a uitat să tragă zăvoarele în definiţia vârstei pe care o port.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire