călător în ideea de călătorie

Am venit cu inima strânsă în casa rustică şi privilegiată de amintiri. Era tot acolo, inconfundabil copleşită de prezenţa mătăsoasă a gazdei. Camera neschimbată, ca şi atunci când, obosit de mers, întindeam o batistă pe noptiera de pal maron, numărând cu emoţie pietricele albe din râul bunăvoinţei. Şi mai era ceva! Lumina cerului de aprilie care mocheta duşumeaua cu subtilitatea unei acuarele.
În stradă, magazinele deschideau obloane de argint şi aluminiu, lumea se anima, povestind întâmplările asprului EST, cu uimire şi obrajii îmbujoraţi. Ieşeam din melancolie la o simplă strigare şi mă agitam în faţa mirosului de punch, în care cineva strecurase petale de magnolie. Atunci nu le ştiam rostul, acum fără aceste ecouri nu aş mai putea alcătui imboldul călător.