peste vârfuri

La capătul celălalt al timpanului se află o fântână. Urmele reci se aruncă în setea plină de sare şi adulmecă, subţire, propoziţiile. Acestea prind formă, capătă înţeles de pradă şi dau semnalul unei vânători promise, din care cineva face spectacol. Aşa poate începe povestea scrisă cu apa ploilor, aşa începe să adauge verbul feluriţi adjuvanţi, punţi fragile către ziua prezentului continuu. Cum altfel aş putea mulţumi tuturor celor care mi-au chemat gândul din coperta de praf a cărţii? Vă mulţumesc pentru frumuseţea urărilor şi vă răspund, tuturor, astăzi, cu un radical scris, din faţa ghişeului de expedieri al Oficiului Poştal. S-aveţi indulgenţă şi clipe atente în suflet şi minte!