culisele figuraţiei

Printr-un exerciţiu de noutate, edilii oraşului au dăruit fonduri importante culturii. Cei care şi-au împărţit identitatea poeziei două ierni şi o toamnă au trecut, pe rând, prin faţa obiectivului foto, pentru un zâmbet de vacanţă, cu pleata în vânt şi nasul acvilin. Posterele în format A0 au ieşit, cu mare cheltuială, din tipografii şi s-au agăţat pe zidurile surpate ale clădirii Casei de cultură. Sub chipul imortalizat, un pumn de insecte-litere reprezentau forţa talentului şi flacăra inspiraţiei, în textul mărunţit, amestecându-se cu datele biografice şi bibliografice ale persoanei evocate. În rest, afişul, udat de ploi şi destinat îngălbenirii, a devenit motiv de facturare onorabilă în catastifele Finanţelor publice. Cetăţeanul de rând visa la un car de mere, răsturnat, undeva pe scena Teatrului Naţional sau poate la un Târg de ceramică. Din păcate s-a ales cu postero-poezia în aer liber, într-un oraş cenuşiu, într-un parc, în care teii pică din picioare peste adolescenţii veniţi să facă lecţii deschise, despre natură şi civism.