dimineţi de vară

Visul rotund al personajului N. s-a desprins de pământ, apoi de oraş, apoi de semnificaţia zilei de azi. Se extrag radicale şi în alte colţuri ale lumii... În tot acest timp, parcurile au prins miros de ploaie, frunzele arborilor şi-au declinat opalescenţa acută iar băncile s-au vopsit în verde aprins. E nesperat de multă linişte, pe jos, în biblioteci, în cămările gândului. Cu toate acestea, personajul N. trăieşte un sentiment de neputinţă. Ar fi vrut să controleze această ordine, ar fi vrut ca oamenii să se adune în pieţe şi să vorbească de această stare de lucruri, pe care el (doar el) o gândise pentru alţii. Devenise un zvon, o idee, o teorie sociogonică, un moft sezonier. Personajul N. nu mai îmbrăca altceva decât pijamaua anilor topiţi în amintire. Personajul N. se clasicizase, cosumând ultima fibră de romantism Biedermeier, minor, decadent, edulcorat.