cărţile de plastic de la Polirom

Sunt câteva volume care nu respiră şi decupează realitatea hilar, retrocomunist. Altele se convertesc la o religie stângace, cu zei formali şi preţioşi, vorbind despre ierburi amare, lanuri de iubiri urbane, crescute, revoltător şi egoist, după imaginare epidemii de luciditate. Sunt cărţi care fug, se citesc pe diagonală, se uită, se oferă bibliotecilor din comunele sinistrate. Subiectul iese negru, lucios după o constipaţie de câteva luni şi se împachetează elegant în colecţia cu numele eului. Păcat...