La sfârşitul verii, florăreasa cu şorţ mov, impermeabil, şi-a făcut bilanţul. Afacerea devenise un faliment inevitabil. Se obişnuise cu indiferenţa trecătorilor şi nu găsea motive să-i convingă să vină în faţa tejghelei. Îşi imagina, doar, ce ar putea să schimbe în viaţa lor un buchet de flori, vândut sau oferit. Apoi se trezea din utopie şi privea lung factura de lumină, pe care o aflase în plicul cu antetul fiscului. Într-o zi s-a întâmplat. A închis ghereta, iar florile rămase, în vaze albe de plastic, au fost abandonate în faţa spitalului. Poate pentru că locul mişuna de lume, poate că florile ar fi găsit o utilitate neaşteptată tocmai aici. Lumea trecea mirată, întorcea capul, zâmbea în colţul gurii. Nimeni însă nu îndrăznea să atingă buchetele aşezate ordonat, pe asfalt. Totuşi, unul din medicii spitalului, la sfârşitul programului, a lăsat privirea jos, şi-a descheiat gulerul cămăşii şi a oftat:-Am făcut tot ce a fost posibil...N-a mai avut zile...
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire