Colturi de memorie

Intr-un asemenea targ de carte, mi-am zis, trebuie sa existe un colt beatificator, poate o banca, o fantana de interior sau o mica si transaperanta editura ce imprastie timid pe taraba cateva volume de fotografii crepusculare. Poate e seara, poate ca toti cititorii aprind veioze de portelan, poate ca strada copilariei s-a limpezit de praf si nimeni nu mai vorbeste la timpul trecut. Nu am gasit pe ce sa ma asez si am continuat sa pasesc , dezamagit.