Academia de sticlă

Fluviile au ghemuit, aseară,
într-un joc copilăresc,
tot sângele verii.
Statuile și-au spart piatra în mii de bucăți
și numele lor împreună; transparenta lecție de cum se alungă
în parcuri, pe străzile albe de sud însorit orgoliul enciclopedic al turistului.
O mândră academie de sticlă naște la picioare, pe de-a-ntregul pustie, cu totul inutilă
în care soarele dă cu mătura deșirată peste medalii,
și diplome îngălbenite,
ușă ferecată a nepăsării!