Albastre, albastre zări...

Bătrânul Joseph nu cerea nimănui lucruri inutile, deşi casa acestuia se afla (ce întâmplare bizară!) la întretăierea drumurilor principale ale localităţii. Maşinile treceau pe lângă casa moşului, unii coborau geamul portierei şi se minunau. Alţii păstrau tăcerea sau chiar fotografiau. Apoi toţi porneau în trombă, ca şi cum ar fi avut ceva mai bun de făcut în această viaţă. Într-o bună zi, la poarta casei sale, a oprit un vânzător ambulant de îngheţată. Şorţul galben şi boneta păstrau tiparul apăsat al companiei de distribuţie "ZIZI", vestită în întregul ţinut. La ultima bătaie în uşă, aceasta cedase şi se deschisese larg, în interior. Îngheţătarului i se făcuse teamă, aşa că se întoarse grăbit, urcă în dubiţa sa şi porni în viteză. De atunci, în toate fotografiile turiştilor, apărea o casă cu cerdac, cu uşa primitor deschisă şi geamurile mate, încălzite de atâta aşteptare.