Stiloul "Stabylo"

Intrând pentru prima oară într-un parc amenajat, în spirit colectiv, gospodăresc, printre casele din zona rezidenţială a oraşului, în provincia W., personajul, plin de reticenţe cosmopolite, începuse să conexeze echivalenţe memorabile, pe tabloidul vacanţelor. La început şi-a imaginat, în mijlocul frunzelor cu zimţii ruginiţi, că vara încă dăinuie, tolănită pe băncile de piatră, apoi a scos un caiet, ale cărui coperţi sugerau, fantastic, un pergament steril, gata să primească semnături. În cele din urmă, personajul nostru s-a aplecat şi a desfăcut şiretul de la pantoful drept, gândindu-se la cât de important este să promită zilei de mâine un aforism cu iz de mentă şi autenticitate "bien-être-istă". Singura frază pe care o întinse cu cerneala noului stilou "stabylo" a fost încuietoare, chiar pentru pretenţia estetică a oglinzii sale panseistice: "Nimic din ceea ce ar trebui să fie un ideal nu iradiază conceptual, ci, mai degrabă, caută supape în prezentul continuu al începutului şi sfârşitului."