Dimineaţa când toţi dormeau, trăgeam o fugă în Castelbell y el Vilar unde îmi făceam cumpărăturile şi admirăm basilica romană în culoarea argilei. Preotul mă cunoştea şi se împrietenise cu mine într-o situaţie bizară. În zilele de luni şi vineri ale săptămânii obişnuiam să merg în clopotniţa bisericii, pentru că era umbră şi piatra rece a zidurilor proteja ochii. Împleteam coşuri din răchită adunată primăvara şi depozitată în curtea locaşului de cult. Învăţasem de la Senor Cambreras, clopotarul satului. El îmi dădea şi banii obţinuţi din vânzare, o parte inegală dar binevenită. Într-o astfel de zi am auzit zgomote pe scara interioară a clopotniţei şi mi-am aruncat privirea să văd cine cu cine dialoghează. Preotul, un om la vreo 45 de ani, cu sutana albă şi merticul roşu pe frunte cerea unui anume domn, pe un ton amiabil, să i se traducă din latină un pasaj din "Tantum ergo". Preotul avea nevoie de un text limpede pentru o tapiţerie, pe care o comandase la Madrid. În aceeaşi după amiază am cerut, în centrul de sociabilizare a emigranţilor, o antologie de texte catihetice, am căutat pasajul şi am început să traduc. Intrările discursului mi se păreau extrem de puerile şi consecuţia denotaţiei era supărător de evidentă în orice rând parcurs. Cu vârful creionului ascuţit, am început să notez printre rânduri. Textul latin sună cam aşa :
„Tantum ergo sacramentum, Veneremur cernui, Et antiguum documentum, Novo cedat ritui : Praestet fides supplementum, Sensuum defectui. Genitori Genitoque, Laus et jubilatio Salus, honor, virtus quoque, Sit et benedictio, Procedenti ab utroque, Compar sit laudatio.” Traduceam atent, nimic nu aveam de pierdut şi nimic nu aveam de câştigat. În câteva minute terminasem şi îmi notasem traducerea, caligrafic, pe o foaie de jurnal, în spaţiul de chenar din dreapta sus, unde găsisem pagina netipărită. "!Este sacramento es admirable! !Déjenos adorárselo humildemente, y que en la regla de anteriormente Succede un nuevo rito! !Que la fe venga para suministrar los nuestros sentidos y tenga su límite! A Pere, al Hijo, nuestra alabanza, el placer de nuestros cantos: !!Hola!, y poder, y honor y cualquier bendición! En el Espíritu de Pere y el Hijo…..". A doua zi dimineaţă preotul căuta cu privirea, cercetător, întregul grup de enoriaşi. A venit la mine, mi-a mulţumit şi m-a strâns în braţe. Nici astăzi n-am aflat cum a ştiut să descopere autorul unei traduceri pe o foaie de jurnal, aşezată la vedere, pe altarul de marmură, între cele două vaze cu flori.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire