noime

"Vreau să cumpăr patru baterii Astor de 12 V şi o ceaşcă ….albă cu buline roşii….pentru cafea…şi o vază cu…" "Da …sigur că da…" Ziua era cenuşie şi Seb jubila. Pentru mine bucuriile se înecau într-un ocean tropical. "Dă-mi două ţigări…" "N-am decât una pentru bătrânu’ …da’ nu i-o dau decât când n-are…" "Ei aş…crezi că nu te-am văzut fumând?" Oricum importante pentru el păreau să fie lucrurile ce se macerau la colţul celălalt al sinelui. "Gândeşte-te la un cuvânt….dar să nu fie pronume…Ceva mai cărnos…" "Ca o pară ?!!!" "Nu, ca o locomotivă, fără vocale, fără consoane…doar buzele şi dinţii care topesc gheaţa…" Cafeaua se răcise iar zgomotul mulţimii gângurea acum obscur, senzaţie gravă, trăită poate prin staţiile de metrou, când sunetul e captiv. N-are a face…Dincolo de peretele acesta de zumzet şi forfotă descopeream mii de oameni asemeni lui Seb, clone inofensive care mă invitau să le vorbesc. Privii ceasul care indica fără două minute…Lucru imposibil…trecuseră două ore…Şi atunci Seb se opri brusc din explicaţie, aducându-şi aminte de bateriile Astor. Prin faţa mesei noastre un comis-voyageur, costumat în orologiu, târâie o pancardă de polistier, cu o veselie forţată : Codoşii îşi plimbă măselele albastre/În vara asta din coji de pepene groase./Hai Mireille să alungăm tainele bătrâne,/Şi să ascultăm imnul naţional,/Cu mâna la chipiu…