Pages

dimanche 22 novembre 2009

sindrom Dostoievski

Capul mic al agentului de pază se profila pe peretele de gips, simplu si repede. La şolduri haina groasă masca mânerul unui revolver şi borseta din par de camilă, pe care o afişase ostentativ în sala de aşteptare a aerogării. Avusesem timp destul să mă odihnesc între două false alarme cu bombă, şi, privind peste capetele celor încremeniţi de spaimă, să reacţionez ca un idiot şi să schimb poziţia valizelor... Silueta agentului a intrat în vestiarul securizat, pentru o ultimă verificare, iar pe masa de control a serviciului de frontieră a rămas un revolver cu mâner metalizat...M-am apropiat ca să pot citi City down SRL...scris în litere turnate pe relieful celebrului consorţiu Riffle. Un obiect rece pe care îl simţeam, însă, aţintit în fiecare rostire a Simonei...Răceala metalului trece dincolo de tâmplă şi aruncă peste gânduri ceţe de toamnă înnăbuşitoare...Pentru moment toate obiectele existente rămân imobilizate în răutatea inutilităţii lor şi se învechesc… numai el, revolverul cu mâner metalizat acumulează ca un vacuum imens toate sensurile , distruge labirintul de spumă al identităţii, sărind în calea vieţii ca un animal flămând, cu ochii tulburi de turbare...
-Ce faceţi domnule!!!?
-Doar vă aşteptam şi m-am gândit că ar fi utilă prezenţa mea....să lăsaţi o armă la vedere, nu prea e un lucru indicat in ziua de azi...dacă ar şti superiorii dumneavoastră... Agentul se îngălbenise şi nu mai putea articula. Îşi luă grăbit arma şi îmi întoarse spatele fără să mă salute, fără să mă conducă înapoi în sala în care lăsasem bagajele. Şi am înţeles cum intraductibilul zel al conformităţii se putea transforma în frică şi uitare...

0 commentaires:

Enregistrer un commentaire