parcul cu lei

În parcul cu lei se organizau, la începutul secolului al XIX-lea ,întrunirile publice pe teme de cultură generală. Respectul pentru timpul robust, fără ispite tehnologice, mă fascina. Oratorul ridica vocea peste un pâlc de plimbăreţi, foşnetul rochiilor înceta iar domnii, în sacouri vişinii, aprindeau pipa, la apusul soarelui, aproape filosofic. Doamne, câte nu învăţai în parcul cu lei! Ideile se digerau intens şi civilizat peste aleile ude ale nopţii, la pas mărunt, iar vocile altora trezeau melancolii de local şi bârfă nevinovată. După conferinţa ad-hoc, parcul se rarefia de prezenţe, iar peste umăr, vedeai leii de piatră scuipând în sus apă, printr-un şuvoi răcoritor de erudiţie.