graffiti cu dedicaţie de cleştar

Un cântec orange se-agaţă de buza cuvântului tău
Şi-aruncă în braţele zilei un ban.
Cum că ar fi prea banal, ai fi zis
Să adun din oglinzi începuturi de măr ionatan.

Jos, pe o bancă din lemn de măslin,
Toamna a vărsat vin,
Iar lumina s-a întins ca o plagă, între tine şi stea
Şi-am numit-o oră, cu silaba ta şi-a mea.

Apoi, bucuroşi am închis un capitol de alb
Cutreierând privirea lor printre statui
Şi am râs la final, şi am alunecat pe doi sori de gutui
Cu tristeţe, fără umbră, apoi, ne-am certat amărui.